“Am început cu băcănia pentru că n-am putut să intru în supermarket”
zice Vasilică Pamfil, în fața vitrinei cu carne de vită maturată.
E toată de la el de la ferma din Cotești, la fel ca făina sau sucul de mere sau uleiul din fabrica proprie sau pâinea pe care vin s-o ia de aici și restaurantele.
“Nu punem nimic în făină, nu are amelioratori, cum are cea obișnuită, din magazine. Și o facem din mai multe tipuri de grâu: unul dintre ele spelta – un soi vechi de câteva mii de ani.”
Spre deosebire de grâul lui istoric, povestea lui Vasilică e mult mai recentă. A început în Vrancea, încet și de jos.
Azi, e unul dintre marii fermieri ai județului. Are terenuri certificate eco, mori, depozite…
Și, cu toate astea, face management în cele mai mici detalii.
“Uitați, aici în telefon am tot lanțul pe care îl parcurge carnea mea, de la Cotești și până la Băcănia Fermierului”.
Dacă stai cu el jumătate de oră vrei să te apuci de agricultură. Dacă mai stai încă o jumătate însă, realizezi și cât de greu e.
Povestea lui începe cu dorința de a mânca sănătos și cu amintirea bucatelor tradiționale din Vrancea. Dar de acolo a exploatat fiecare oportunitate. De exemplu: a intrat în zootehnie dintr-o întâmplare: a cumpărat vaci să le folosească gunoiul de grajd într-o exploatație bio. Vacile s-au înmulțit și așa a realizat că are pe mână o nouă afacere, crescută de la sine aproape.
“Din fermă în farfurie” e o marcă pe care a înregistrat-o cu mult înaintea modei “From Farm To Table”.
“Am pornit cu pământul, acum avem utilajele, spațiile de depozitare, fabrici, mașini, abator, măcelărie, magazine. Tot lanțul.”
Zâmbește când spune asta. Dar rostește mai grav cifra magică: 30 de ani, cât a trecut de la începuturi. Băcănia are 7 ani. Alte proiecte nu-l lasă să se plictisească în următorul deceniu…
Vasilică are pe raft nu doar hrană pentru trup. Ci și pentru minte.
Vasilică s-a ocupat. Puteți sa vă convingeți la Băcănia Fermierului. Luați-vă măcar un sfert de oră să citiți etichetele. Pe cele mai multe sigur nu le știți!